 |
| Regele Ferdinand si Regina Maria care au avut un rol important | | | pentru infaptuirea marii uniri |
Ziua națională a României a fost între
1866-1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989 ziua de 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2. Opoziția anticomunistă din România a pledat în 1990 pentru adoptarea zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională, fapt consemnat în stenogramele dezbaterilor parlamentare.
Istoric:
Prințul
Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus în ziua de
10 mai 1866 jurământul în fața adunării reprezentative a
Principatelor Române Unite. În amintirea acestui eveniment, la
10 mai 1877, tot el a proclamat în fața parlamentului independența de stat a României. În data de
14 martie/
26 martie 1881 camerele reunite ale parlamentului au votat transformarea țării din principat în
Regatul României.
Pentru a marca evenimentul, ziua națională sărbătorită pe 10 mai 1881 a
fost una din cele mai spectaculoase serbări din istoria României.
[2]
După abdicarea forțată a regelui
Mihai I în data de
30 decembrie 1947, Camera Deputaților a adoptat legea nr. 363 din 1947, prin care a proclamat
Republica Populară Română.
[3] Ziua de 23 august a fost adoptată drept sărbătoare de stat, sub numele de
ziua insurecției armate antifasciste, începutul revoluției populare în România, cu referire la întoarcerea armelor împotriva
Germaniei naziste și arestarea guvernului condus de
Ion Antonescu în anul
1944.
În anul
1990, după
revoluția anticomunistă din 1989, parlamentul dominat de
FSN a refuzat propunerea venită din partea opoziției, de a adopta ziua de
22 decembrie drept sărbătoare națională a României. Pe fondul
confruntărilor interetnice de la Târgu Mureș din martie 1990 și a
mineriadei din 13-15 iunie 1990, Parlamentul României a adoptat la
31 iulie 1990
legea nr. 10 din 1990, prin care a fost abrogată Hotărârea Consiliului
de Miniștri nr. 903 din 18 august 1949 privind declararea zilei de 23
august ca sărbătoare națională și a proclamat în locul ei ziua de
1 decembrie drept sărbătoare națională.
[4] Legea 10 din 1990 nu precizează semnificația sau motivul alegerii zilei de 1 decembrie drept zi națională a României.
Legea adoptată în 1990 de Parlamentul dominat de
FSN și promulgată de
Ion Iliescu
a avut în vedere pe de o parte combaterea simpatiilor legate de
tradiția monarhică a României, cu sărbătoarea națională istorică pe
10 mai, dar și contracararea solicitării opoziției anticomuniste, de adoptare a zilei de
22 decembrie drept sărbătoare națională.
Alegerea zilei de
1 decembrie, deși neexplicit, a făcut trimitere la
unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România în
1918, respectiv la
Proclamația de la Alba Iulia, care a avut loc la
1 decembrie 1918. Alegerea acestei zi ca sărbătoare națională a României a fost văzută drept un afront adus
minorității maghiare din România, pentru care ziua de 1 decembrie a însemnat o pierdere politică.
[5]
Prima zi națională de 1 decembrie, ale cărei festivități centrale s-au desfășurat în
1990 la
Alba Iulia, a fost marcată de polarizare politică, discursul lui
Corneliu Coposu, liderul de atunci al opoziției anticomuniste, fiind întrerupt în mai multe rânduri de huiduieli.
[6] Petre Roman,
primul ministru de atunci, s-a arătat încântat de întreruperea repetată
a discursului liderului opoziției, ceea ce l-a făcut pe președintele
Iliescu să-i dea un semn cu mâna pentru ca să înceteze, gest filmat și
difuzat pe larg de mass media.
John Grotzinger, şeful MSL, a anunţat că SAM (Sample Analysis
at Mars), un instrument cu care este dotat roverul Curiosity, a făcut o
descoperire „cutremurătoare”.
