Polticienii se pare ca nu inteleg sau nu vor sa inteleaga!

Revendicarile strazii au fost foarte clare!
Nu mai vor politicieni corupti!
-Nu mai vor taxe si impozite aberante
-Nu mai vor ca institutiile publice sa fie conduse de clientela politica!
Vor schimbare in bine adica fara persoane corupte,fara clientela politica,spitale dotate cu aparatura si personal,imbunatatirea invatamntului,locuri de munca ,salarii si pensii decente!
 Asta vrea ROMANIA!

Proteste de la Bucuresti 04 nov.2015

Pacat de sangele varsat nevinovat

Zilele acestea am fost puternic impresionata de tragedia de la Colectiv!
 Tinerii care au fost sa se distreze vineri seara au murit in incendiu iar altii 134 sunt raniti grav!
 Altii sunt raniti sufleteste!
De ce s-a ajuns aici? pentru ca nu s-au respectat legile,pentru ca autoritatile sunt corupte!
Acuma vedem ca coruptia fie ea cat de mica UCIDE! Asa nu se mai poate! Nu mai merge si asa!
Toti suntem responsabili in tara asta pentru morti si raniti deoarece i-am lasat pe politicieni sa-si faca de cap si am fost indiferenti!
Transmit sincere condoleante familiilor si prietinilor pentru tragedia de la colectiv!
Iar ranitilor multa sanatate si D-zeu sa le dea putere sa treaca peste asta!

Trei poeti!

Cei trei poeti care si-au presimtit moartea au scris ultima lor poezie: Nicolae Labis,Adrian Paunescu.Corneli Vadim Tudor:
Le aduc un ultim omagiu si le multumesc ca au existat pe pamant:
  Fara ei Romania ar fi fost mai saraca :
 Sa vedem ce au scris in  ultima lor poezie Nicolae Labis:

Pasărea cu clonţ de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.

M-a strivit,
Pasărea cu clonţ de rubin,
Iar mâine
Puii păsării cu clonţ de rubin,
Ciugulind prin ţărână,
Vor găsi poate
Urmele poetului Nicolae Labiş
Care va rămâne o amintire frumoasă...


Adrian Paunescu:

De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care ma gasesc de vreme lunga,
Consider ca e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi sa mai ajunga.

Ma monitorizeaza paznici minimi,
Din maxima profesorului grija,
În jurul obositei mele inimi
Sa nu ma mai ajunga nicio schija.

Aud o ambulanta revenind,
Cu cine stie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se trateaza cicatricea.

Purtati-va de grija, fratii mei,
Paziti-va si inima, si gândul,
De nu doriti sa vina anii grei,
Spitalul de urgenta implorându-l.

Eu va salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se stie,
Recunoscând ca patul de spital
Nu-i o alarma, ci o garantie.

Va vad pe toti mai buni si mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Da-mi, Doamne, viata, înca niste ani
Si tarii mele minima dreptate.


Corneliu Vadim Tudor:

"Hai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată

Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.

Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce cîştigi?

Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?

Hai să-ţi ghicesc în cafea
E bine să ştii ce te-aşteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.

Eşti tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi duşmani?
Eu te-nţeleg cel mai bine.

Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?

Acum eşti captivă la mine
Am vrut să-ţi arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ţi-am pus şoricioaică-n cafea."